Eroii tarii

Inca din cele mai vechi timpuri, randamentul socio-politic a sistematizat cadranele cadentelor cotidiene, intrucat puterea a devenit elementul tonic al unor generatii flamande dupa valoarea castigului. Asezat la raspantia dintre paca si razboi, omul a suferit vacarmul subminarii si a viciilor sus-puse, astfel el devenind un pion intr-un joc de sah, carmuit fiind de ordine si manevre. Depasind postulatul comun al unui ‘’a trai mai bine’’ ce suscita intr-un tot pluralitatea schemelor impuse, in sufletul romanului a incoltit rodul tainic al unui patriotism ce nu doreste sa insuseasca, ci sa revendice ceea ce este de drept al lui. Astfel se naste arhetipul-simbol national complementarizat de fuzionarea diferitelor niveluri de constiinta: istoric, psihologic, redand o suma a simplitatii, profunzimii si impartasirii valorilor fndamentale. Romanul lupta cu dragoste de libertate, iar in sufletul lui, totodata, razboiul poarta pecetea refrangibilitatii subtile, intrucat inima sa ramane artefactul de pret  bombardat de arme si violenta, pe cand moartea, in cugetul sau, nu califica postura fizica, ci incetarea de a mai nutria speranta unei vieti mioritice. Penduland axul temporalitatii in sufletul patriotului, se descopera faptul ca el devine nimbul unui prestigiu peren ce caracterizeaza corpusul cultural unde se inregistreaza factori care definesc spiritualitatea poporului. Actele sale raman marturiile unei vieti apuse, insa care se ridica triumfatoare din negura istoriei, infruntand ca vasul ce lupta impotriva marii spumegande valul unor generatii impregnate de teroarea coborarii in uitare.

          Acum, cand lacrima lor staruie in campestre de timp si spatiu, sufletul nostru salasluieste intr-un areal stapanit nu de putere, ci de flacara launtrica ce reuneste in imuabilitate prezentul si trecutul drept principii ordonatoare in care vesnicul ecou al izvoarelor istorice pulseaza spre atemporalitate patriotismul, dragostea si libertatea. Ne angajam intr-un curs al istoriei spre ale carui sensuri imanente numai gandul la eroii tarii si la stema ce reprezinta devotamentul depus ne paveaza cararea memorialistica. Cunoasterea se naste dintr-o ruptura a convingerilor pe care le are spiritul purtat spre secole trecute in care predomina alte mode psihologice. Eroului i se inchina, astfel, anii de slava ai momentului, iar lui i se dedica, intru vecie, coroana nationala ce trebuie inmanata de noi, fiecare in parte, prin felul nostru de a comemora istoria drept o alaturare de verigi la baza carora eroul a consolidat  emblemele factice ale epocii. Alaturi de lacrima lor ce ne-a frapat decenii la rand, sa simtim scanteia unei alte lumi ce se inalta cavarsitoare, debusoland in momentele de fata acele ceasornicului, orientandu-le spre o sublimare anacronica a mentalului nostru.  Campul lor de lupta este acum platforma  pe care noi ne sprijinim aspiratiile, iar armele lor reprezinta esenta cuvintelor pe care ne bazam spre a ne regasi in Timp, Lume si Univers. Acum toti suntem egali, caci mai mari decat noi sunt eroii ce si-au pus speranta in redobandirea plaiurilor, pornind, astfel, de la Burebista, primul rege geto-dac, si trecand de Decebal, incepem a deprinde efectul centripet pe care-l exercita istoria asupra manifestarilor politico-administrative, argumentand, totodata, repercusiunile actelor acestora ce ocupa un loc la originea convingerilor noastre. Datorita lor, Romania se bucura de armonia intregului, iar nu de rupturile la care ne-ar fi fost dat sa ne raportam. Ii cunoastem, in acest sens, pe domnitorii Mircea cel Batran, Vlad Tepes, Stefan cel Mare, Iancu de Hunedoara, Mihai Viteazul, ce au croit cu firul de aur al patriotismului lor culoarea rosie de pe steag. Luminand ca un felinar in ceata istoriei, spiritual lor ne lumineaza si acum calea , dovedind ceea ce un critic literar afirma : ‘’istoria unui om este Istoria unui popor’’. Prin aceasta se intelege ca multumire nu aducem colectivitatii, ‘’eroilor tarii’’, ci fiecaruia in parte, fiecarui anonim sau om consacrat de istorie.

Mainile lor sangerande ne poarta acum spre timpuri vizate de o apetenta pancronica pentru a lupta si noi cu dedicare pentru orasul si tara noastra, pentru confrate; luptam pentru ceea ce si-au dat patriotii viata, pentru unitate si prosperitate, insa de aceea nu trebuie sa obturam in uitare valorile neamului romanesc, deoarece asa devenim despoticii unei generatii actuale impotriva carora eroul roman a luptat dintotdeauna.

                                                                                                      Enache Marina, clasa a lX-a C