Ziua Culturii – Interviu cu gravorul, maestrul Ion Tițoiu

Artistul plastic, Ion Tițoiu, de-a lungul a jumătate de veac de carieră artistică, a avut peste 36 de expoziții personale și peste 29 de expoziții colective internaționale.
În cadrul evenimentului dedicat Zilei Culturii din CNBS, am avut ocazia de a-i adresa câteva scurte întrebări despre longeviva sa carieră.

Revista Kreativ: Revista liceului promovează cultura națională, arta plastică, literatura și ne face mare placere faptul că ne puteți împărtăși câteva dintre gândurile dvs despre artă și gravură. Ce doriți să transmiteți prin lucrările dvs?
Ion Tițoiu: Toată viața am transmis ceea ce am gândit și ce am trăit, așa că, imaginile sunt inspirate din viață și (din) activitatea mea de zi cu zi.

RK: Atunci când v-ați îndreptat spre domeniul gravurii, ați luat în considerare și alte tipuri de artă? Pictura, poate literatura..?
IT: Am fost un om practic în viață și m-am axat pe gravură, în mod special. M-am gândit că un sculptor nu poate să umble cu sculpturile după el, să le expună în toată lumea, un pictor, la fel, dacă (n.r. lucrarea) are dimensiuni mari, nu poate să călătorească cu expozițiile și am ales gravura special. Cu o mapă A3 ori A4 pot să călătoresc cu o mie de lucrări și să văd toată lumea. Și așa s-a și întâmplat. Deci am fost un om pragmatic într-un fel.

RK: Dintre curentele artistice, care este favoritul dvs? Aveți un reprezentant pe care îl admirați în mod special?
IT: Am mai mulți discipoli și idoli, dar, în mod special, mi-au plăcut Picasso, Rembrandt și Marcel Chirnoagă, un gravor român, care mi-a fost un fel de mentor. Am mulți în România, gravori, care mi-au plăcut, care încă mai trăiesc și (cărora) le respect meseria: Nicolae Alexi, Aurel Bulacu, unii dintre cei mai buni gravori din România; Mircea Dumitrescu este decanul de vârstă al gravorilor, care a împlinit 80 de ani de curând și are expoziție la Muzeul Național (n.r. din București).

RK: Dintre toate aceste personalități, dacă ați putea avea acces la toate notițele, memoriile sau inspirația unuia dintre ei, pe cine ați alege?
IT: Fiecare are ceva aparte, nu poți să îi împarți, să îi desparți sau să spun că îmi place ceva de la unul sau de la altul. Pe toți îi caracterizează activitatea și munca artistică și asta am învățat de la toți, că numai lucrând îți vine și inspirația și pofta de lucru.
În momentul de față, eu am mai multe expoziții deschise, pe care le-am numit Fabrica de gravură, la bienala de la Brașov. La Muzeul din Ploiești am o altă expoziție care se numeste Pofta de gravură; deci trebuie să deschizi pofta de lucru tuturor pe care îi cunoști și care, sub pretextul pandemiei, se ascund sub lene. Vreau să îi scot din amorțeală și din agonia asta și să se apuce de lucru, chiar dacă e pandemie. Doresc tuturor, nu doar gravori, (ci) și scriitori, și compozitori să muncească, chiar dacă sunt singuri sau retrași. Le doresc poftă de lucru. Și bineînțeles, vouă, elevilor!

RK: Mulțumim! Față de alți creatori, în ce constă puterea dvs ca artist?
IT: Numai munca mă ține în viață și mă diferențiază de multe genii care se pierd. E boemie, dar trebuie să fie muncă în spatele boemiei.

RK: Vă inspirați în creația dvs și din copilărie sau adolescență? Cum încercați să îmbinați trecutul cu prezentul?
IT: Asta vine tot muncind. Acum mi-am adus aminte că am o lucrare la Muzeul (n.r. Dunării de Jos) din Călărași din tinerețe, din ’74. Sigur că la bătrânețe îți revin în amintire copilăria și viața din tinerețe și, cu cât avansezi în vârstă, cu atât mai mult revin toate aminitirile, așa că, acum trăiesc o a doua copilărie și mă bucur că am încă poftă de lucru. Mă bucur și că am fost invitat la Colegiul vostru, să împărtășesc din activitatea mea artistică!

Eleve: Ilinca Antonache și Ana Sbîrcea,
14 ianuarie 2022, clasa a XI-a E

Mulțumim dnei directoare Amza Eufrosina, care a făcut posibilă această întâlnire!