Despre noi

Scoala – izvor de lumina din totdeauna a unui neam a cunoscut si zbuciumate odisee a inceputului, pentru ca mai apoi, asemenea unui rau navalnic, sa-si croiasca albie sigura printre coltii de cremene ai piedicilor si greutatilor si sa iasa la limanuri insorite. Inceputurile urca cu peste un secol in urma cand in 1864 se alocase suma de 20 000 lei pentru constructia unei scoli, suma alocata ani de-a randul, dar a primit mereu alta destinatie. Piatra de temelie va fi pusa la 23 iunie 1881 in cadrul unei ceremonii.
16 august 1884 – in cladirea proaspat terminata se vor in-stala scolile primare de baieti nr.1 si nr.2.
20 septembrie 1884 – s-a admis infiintarea unui gimnaziu real. Gimnaziul isi va dobandi repede faima de prestigioasa institutie de invatamant.
19 februarie 1894 – profesorii au luat hotararea “sa faca un act de dreptate si recunostinta, perpetuandu-se memoria intemeietorului orasului” prin adoptarea numelui “Gimnaziul real “Stirbei – Voda”. Denumire aprobata de Ministerul Instructiei Publice si intarita prin inaltul regal nr. 1898 din 4 mai 1894 si publicat in nr. 33 al M. Of. din 13 mai 1894.
1 septembrie 1919 – prin decretul regal nr.3864 publicat in M. Of. nr. 114 din 9 IX 1919, se consfinteste transformarea fostului gimnaziu in liceu real de baieti.
1940 – liceul va deschide un internat pentru 70 de elevi;
1956 – devine Liceu Mixt cu profil real – uman;
1957 – liceul primeste denumirea de ” Nicolae Balcescu”;
1962 – se inaugureaza un nou local;
1977 – devine Liceul de matematica – fizica “Nicolae Balcescu”;
1992 – revine la denumirea traditionala de Liceul “Stirbei – Voda”, iar Barbu Stirbei va deveni patronul spiritual al scolii;
1999 – prin adresa nr. 35092 din 23 iunie 1999 M.E.N. aproba atibuirea denumirii de Colegiul National “Barbu Stirbei”, incepand cu anul scolar 1999 – 2000.

De unde venim?…
- Culturi materiale precum Hamangia, Bolintineanu, Boian sau Gumelnita au cunoscut o dezvoltare exceptionala pe aceste meleaguri;
- Vestigiile getice si romane descoperite in numeroase asezari antice (Durostorum, Pietroiu, Unirea, Chirnogi, Radovanu) au continuat traditia de cultura si civilizatie a acestor teritorii dunarene, marturii pastrate cu sfintenie in Muzeul de arheologie din Oltenita, Muzeul Dunarii de Jos din Calarasi;
- Epoca prefeudala si feudala timpurie poarta ampreta culturii romano – bizantine si bizantine iradiate de cetatile construite pe Dunare, dintre care subliniem aportul cetatii bizantine Vicina, construita pe insula Pacuiu lui Soare;
- Primul document scris de atestare a vietii pe aceste meleaguri dateaza din 23 martie 1482 prin care domnitorul Basarab cel Tanar trece in propritatea manastirii Spantov, satul cu acelasi nume;
- Documentul de atestare al actualului Calarasi este datat 1 iunie 1541, prin care domnitorul Radu Paisie declina proprietatea setratului Borcea asupra satului Craceni – actualul cartier Magureni;
- in documentele medievale, asezarea de la cotul Borcei apare mentionata cu numele Lichiresti. Doctorul Pompei Samarian, autorul lucrarii mono-grafice “Istoria orasului Calarasi de la origini pana in anul 1852″ considera ca acest nume provine de la construirea primului local religios cu mult inainte de anul 1000, biserica Lichiei;
- in timpul domniei lui Mihai Vitezu, domn al Tarii Romanesti (1593-1601), este amintita prima data asezarea Lichiresti, Calarasii de astazi;
- in jurul anului 1700 au fost stabiliti calarasii stafetari ce se ocupau cu transportul corespondentei domnesti spre Constantinopol, prin Silistra;
- La 1 mai 1734, este trecut in categoria targurilor, aflat pe o proprietate feudala a manastirii Coltea;
- in harta austriaca de la 1791, localitatea apare cu numele “Calarasi vel Lichiresti”;
- La inceputul secolului al XIX-lea, Calarasii apar in scrierile vremii ca “un orasel” in care majoritatea locuitorilor erau plugari ce lucrau pamanturile mosiei Lichiresti;
- La 24 septembrie 1852, domnitorul Barbu Stirbei aduce cu el hrisovul de emancipare care consfintea eliberarea orasului si pana in 1881 va purta numele de Stirbei.